Meniu

Măgura Priei

Măgura Priei (cu altitudinea maximă de 996 m, atinsă în vârful omonim) este o subdiviziune a Meseșului, grupare montană importantă a Munţilor Apuseni, ce aparține lanțului muntos al Carpaților Occidentali.
Măgura Priei văzută din Zugău

Măgura Priei (cel mai înalt vârf al Munţilor Meseșului) este zonă montană de interes turistic, unde, în fiecare an (în a II-a duminică a lunii mai) se desfăşoară tradiţionala serbare câmpenească „Măsurişul Oilor”.

Cercetările arheologice făcute de-a lungul timpului în zona Munților Meseșului aduc dovezi materiale de existența unei căi de comunicație (drum medieval) ce străbătea Măgura Priei, astfel, aici au fost descoperite ruinele unui turn de apărare și semnalizare, cu rol de supraveghere a drumului sării (transportul sării dinspre centrul Transilvaniei de la Turda, spre valea Someșului, apoi spre Europa Centrală).

Măgura Priei face parte din ramificația nordică a Munților Apuseni, caracterizată printr-un relief cu extensie redusă ca altitudine, culmii domoale (aflate în bazinul superior al văii Priei) acoperite în cea mai mare parte de păduri, făgete, pajiști și fânețe.
Iarnă în Măgura Priei
Dim punct de vedere geologic, măgura este constituită pe șisturi cristaline și conglomerate de pietrișuri, nisipuri și argile, arareori calcare. Versantul nordic și cel nord-estic este presărat pe alocuri cu stâncării (calcare de dimensiuni reduse) de culoare alb-cenușiu, cu depozite grohotișuri rezultate în urma proceselor de eroziune desfășurate de-a lungul vremii.
În versantul stâng al văii Coltăului, aproape de confluența cu pârâul Țâcârlăului, se află un afloriment (abrupt calcaros - încă neexplorat) de interes paleontologic, cunoscut de localnici sub denumirea de Râpa Albă, ce prezintă resturi fosilifere (cochilii de melci) depozitate în strate de rocă sedimentară constituită din marnă calcaroasă. Acest fenomen este întâlnit și în abruptul drumului ce traversează Zugăul, dar aici cochilile se află depozitate în strate de conglomerate alcătuite din argile și nisipuri.

Floră

În arealul măgurii sunt întâlnite habitate cu păduri de  fag, păduri de gorun, păduri de pin, păduri fag şi carpen în amestec, lunci aluvionare cu arin negru, tufărișuri cu mesteacăn şi alun, pajişti şi păşuni cu graminee; ce adăpostesc o mare varietate de floră și faună specifică nordului Apusenilor.

Margaretă
Pădurile ce acoperă o importantă suprafață a măgurii, au în componență arbori cu specii de: fag (Fagus sylvatica) în asociere cu gorun (Qercus petraea), carpen (Carpinus betulus), cer (Quercus cerris), frasin (Fraxinus excelsior), ulm (Ulmus foliaceae), stejar (Qercus robur), pin (rezultat din plantații cu puiet de Pinus sylvestris), mesteacăn (Betula pendula), măr-pădureț (Malus sylvestris), păr-pădureț (Pyrus pyraster). În luncile pâraielor vegetează specii arboricole de arin (Alnus glutinosa) și răchită (Salix fragilis).

Tufărișurile sunt constituite din mai multe specii de arbusti, dintre care: soc roșu (Sambucus racemosa) și socul negru (Sambucus nigra), alun (Corylus avellana), lemnul câinelui (Ligustrum vulgare), sânger (Cornus sanguinea), corn (Cornus mas), clocotiș (Staphylea pinata), tulichina (Daphne mezereum), păducel (Crataegus monogyna), porumbar (Prunus spinosa), mur (Rubus fruticosus), măceș (Rosa canina), afin (Vaccinum myrtillus), zmeur (Rubus idaeus).

✉ ✉ ✉ Formular de contact (◑‿◑)

Nume

E-mail *

Mesaj *