Parcul Național Munții Măcinului este o arie protejată situată în partea sud-vestică a României, pe teritoriul nord-vestic al județului Tulcea. Aria naturală se află în Podișul Dobrogei de Nord (în partea centrală a Munților Măcin), pe teritoriile administrative ale comunelor Cerna, Greci, Hamacearca, Jijila, Luncavița și Turcoaia.
Prima propunere de instituire a Parcului Național Munții Măcinului a avut loc în anul 1998, acesta urmând să fie declarat arie protejată prin Legea nr.5 din 6 martie 2000. În anul 2003, prin Hotărârea de Guvern nr. 230 din 4 martie urmează să se restabilească limitele și suprafața acestuia. Parcul național include rezervația naturală Pădurea Valea Fagilor și se suprapune sitului de importanță comunitară Munții Măcinului și ariei de protecție specială avifaunistică Măcin - Niculițel.
În regiunea orogenă a nordului Dobrogei s-au desfășurat (cu sute de milioane de ani în urmă) multiple mișcări tectonice care au dus la formarea unui lanț muntos cu o mare complexitate geologică; fapt pentru care Munții Măcinului sunt considerați a fi cei mai vechi munți ai României. Aici sunt întâlnite aflorimente cu șisturi cristaline constituite din roci metamorfice (cuarțite, micașisturi, amfibolite, filite) atribuite Paleozoicului; roci magmatice hercinice; magmatite formate din roci intruzive (diorite, granodiorite, granite, gabbrouri), roci efuzive (riolite, bazalte), roci formate prin cimentarea sedimentelor (tufuri vulcanice) și roci sedimentare; ardezii și gresii.
Apele de suprafață ale ariei protejate aparțin bazinelor hidrografice a patru râuri cu debite mici; astfel: râul Taița cu afluenți săi de dreapta (Curături, Valea Purcăreți, Valea Vinului și râul Crapcea); Pârâul Luncavița cu afluentul său de stânga Valea Fagilor; râul Cerna (afluenți Bordeiul Bratu, Megina) și pârâul Sorniac. Principala caracteristică a rețelei hidrografice este alimentarea acesteia cu apă rezultată în urma ploilor.
Fauna parcului este una diversă și are în componență mai multe specii de mamifere, păsări, reptile, amfibieni și insecte protejate la nivel european sau aflate pe lista roșie a IUCN; astfel:
Mamifere cu specii de cerb, căprioară, mistreț șacal auriu, vulpe, râs, pisică sălbatică, jderul de piatră, jderul de copac, hamster românesc, dihor pătat, dihor de stepă, popândău european, iepure de câmp, chițcan de gradină, liliac mare cu potcoavă;
Păsări: acvilă de câmp, acvilă de munte, acvilă țipătoare mică, acvilă țipătoare mare, acvilă de stepă, uliu cu picioare scurte, stârc roșu, stârc de noapte, gârliță mică, fâsă de câmp, pasărea ogorului, bufniță, șorecar mare, șerpar, barză albă, barză neagră, erete de stuf , erete cenușiu, erete vânăt, erete alb, dumbrăveancă, chirighiță-cu-obraz-alb, caprimulg, ciocârlie-cu-degete-scurte, ciocănitoare de stejar, ciocănitoarea neagră, ciocănitoarea cu spate alb, ciocănitoarea de grădină, egretă albă, presura de grădină, șoim de iarnă, vânturel de seară, șoim călător, șoim dunărean, vultur pleșuv sur, muscar mic, muscar gulerat, cocor, codalb, piciorong, sfrâncioc roșiatic, sfrânciocul cu frunte neagră, filomelă, privighetoare, gaie neagră, codobatura albă, codobatura galbenă, muscar sur, mierlă de piatră, grangur, pietrar negru, pietrar răsăritean, viespar, vultur pescar, codroș de munte, pitulice sfârâitoare, vrabia spaniolă, pițigoi de livadă, ciocântors, mărăcinar negru, silvia mică, silvia de câmpie, silvia cu cap negru, fluierar de mlaștină, pupăză, sturz cântător, mierlă;
Reptile și amfibieni: șarpele lui Esculap, balaur mare, viperă cu corn, șopârliță de frunzar, șopârlă de câmp, țestoasa dobrogeană de usca, ivorașul-cu-burta-galbenă, broasca roșie de pădure, broască de pământ, broască râioasă brună, broască râioasă verde, brotac verde de copac, broască roșie de pădure;
Gândaci și fluturi: croitorul mare al stejarulu, croitorul cenușiu al stejarului, rădașcă, gândacul sihastru, cosașul de stepă, cosașul transilvan, fluturele purpuriu, fluturele-tigru, albăstrița pătată, apolonul negru.
La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe elemente floristice rare sau endemice; printre care clopoțelul dobrogean, capul-șarpelui, garofiță pitică, merineană, ouăle popii, turiță, coada șoricelulu, hajmă păsărească, curcubeu, gâscariță, mărar de stepă, brândușă, șofran-vărgat, zambilă de câmp, mlăștiniță, alior dobrogean, laptele cucului, scânteioara, scânteiuța de stâncă, ghiocel, vanilia sălbatică, limba mării, lăptucă, merinană, coada racului de stâncă, talpa leului, poala "Sfintei Mării", untul vacii, poroinic, pribolnic, bujor românesc, bujor de stepă, băbărujă, trandafir, lăptiucă, brei ovat, milițea dobrogeană, salată de pădure, tavalgă, colilie, tătănesă.
Situată în Băile Felix, lângă ștrandul Apollo, Vila DIANA vă oferă plăcerea recreerii
într-un loc liniștit, ambianța și confortul modern petrecerii unei vacanțe reușite. Vă așteptăm cu drag!
 |
| Imagine din sit |
Prima propunere de instituire a Parcului Național Munții Măcinului a avut loc în anul 1998, acesta urmând să fie declarat arie protejată prin Legea nr.5 din 6 martie 2000. În anul 2003, prin Hotărârea de Guvern nr. 230 din 4 martie urmează să se restabilească limitele și suprafața acestuia. Parcul național include rezervația naturală Pădurea Valea Fagilor și se suprapune sitului de importanță comunitară Munții Măcinului și ariei de protecție specială avifaunistică Măcin - Niculițel.
În regiunea orogenă a nordului Dobrogei s-au desfășurat (cu sute de milioane de ani în urmă) multiple mișcări tectonice care au dus la formarea unui lanț muntos cu o mare complexitate geologică; fapt pentru care Munții Măcinului sunt considerați a fi cei mai vechi munți ai României. Aici sunt întâlnite aflorimente cu șisturi cristaline constituite din roci metamorfice (cuarțite, micașisturi, amfibolite, filite) atribuite Paleozoicului; roci magmatice hercinice; magmatite formate din roci intruzive (diorite, granodiorite, granite, gabbrouri), roci efuzive (riolite, bazalte), roci formate prin cimentarea sedimentelor (tufuri vulcanice) și roci sedimentare; ardezii și gresii.
Apele de suprafață ale ariei protejate aparțin bazinelor hidrografice a patru râuri cu debite mici; astfel: râul Taița cu afluenți săi de dreapta (Curături, Valea Purcăreți, Valea Vinului și râul Crapcea); Pârâul Luncavița cu afluentul său de stânga Valea Fagilor; râul Cerna (afluenți Bordeiul Bratu, Megina) și pârâul Sorniac. Principala caracteristică a rețelei hidrografice este alimentarea acesteia cu apă rezultată în urma ploilor.
Fauna parcului este una diversă și are în componență mai multe specii de mamifere, păsări, reptile, amfibieni și insecte protejate la nivel european sau aflate pe lista roșie a IUCN; astfel:
Mamifere cu specii de cerb, căprioară, mistreț șacal auriu, vulpe, râs, pisică sălbatică, jderul de piatră, jderul de copac, hamster românesc, dihor pătat, dihor de stepă, popândău european, iepure de câmp, chițcan de gradină, liliac mare cu potcoavă;
Păsări: acvilă de câmp, acvilă de munte, acvilă țipătoare mică, acvilă țipătoare mare, acvilă de stepă, uliu cu picioare scurte, stârc roșu, stârc de noapte, gârliță mică, fâsă de câmp, pasărea ogorului, bufniță, șorecar mare, șerpar, barză albă, barză neagră, erete de stuf , erete cenușiu, erete vânăt, erete alb, dumbrăveancă, chirighiță-cu-obraz-alb, caprimulg, ciocârlie-cu-degete-scurte, ciocănitoare de stejar, ciocănitoarea neagră, ciocănitoarea cu spate alb, ciocănitoarea de grădină, egretă albă, presura de grădină, șoim de iarnă, vânturel de seară, șoim călător, șoim dunărean, vultur pleșuv sur, muscar mic, muscar gulerat, cocor, codalb, piciorong, sfrâncioc roșiatic, sfrânciocul cu frunte neagră, filomelă, privighetoare, gaie neagră, codobatura albă, codobatura galbenă, muscar sur, mierlă de piatră, grangur, pietrar negru, pietrar răsăritean, viespar, vultur pescar, codroș de munte, pitulice sfârâitoare, vrabia spaniolă, pițigoi de livadă, ciocântors, mărăcinar negru, silvia mică, silvia de câmpie, silvia cu cap negru, fluierar de mlaștină, pupăză, sturz cântător, mierlă;
Reptile și amfibieni: șarpele lui Esculap, balaur mare, viperă cu corn, șopârliță de frunzar, șopârlă de câmp, țestoasa dobrogeană de usca, ivorașul-cu-burta-galbenă, broasca roșie de pădure, broască de pământ, broască râioasă brună, broască râioasă verde, brotac verde de copac, broască roșie de pădure;
Gândaci și fluturi: croitorul mare al stejarulu, croitorul cenușiu al stejarului, rădașcă, gândacul sihastru, cosașul de stepă, cosașul transilvan, fluturele purpuriu, fluturele-tigru, albăstrița pătată, apolonul negru.
La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe elemente floristice rare sau endemice; printre care clopoțelul dobrogean, capul-șarpelui, garofiță pitică, merineană, ouăle popii, turiță, coada șoricelulu, hajmă păsărească, curcubeu, gâscariță, mărar de stepă, brândușă, șofran-vărgat, zambilă de câmp, mlăștiniță, alior dobrogean, laptele cucului, scânteioara, scânteiuța de stâncă, ghiocel, vanilia sălbatică, limba mării, lăptucă, merinană, coada racului de stâncă, talpa leului, poala "Sfintei Mării", untul vacii, poroinic, pribolnic, bujor românesc, bujor de stepă, băbărujă, trandafir, lăptiucă, brei ovat, milițea dobrogeană, salată de pădure, tavalgă, colilie, tătănesă.
într-un loc liniștit, ambianța și confortul modern petrecerii unei vacanțe reușite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu