Casa Negustorilor (Podul Bătuşilor) a fost înălţată între anii 1541 şi 1547 de către Appolonia Hirscher, văduva cunoscutului jude al Brașovului Lukas Hirscher, cu suma de 8.000 de florini. Clădirea are o lungime de 67,40 m. şi este alcătuită din două pavilioane separate printr-o curte interioară şi unită la extremităţile frontale.
Stâlpii de piatră amintind stilul Renascentist, arcadele de la parter şi cele de la etaj, acoperişul abrupt coborât până la limita superioară a zidurilor şi intrarea arcuită păstrată în forma iniţială, dau clădirii un aspect arhitectonic deosebit. La subsol se află o pivniţă spaţioasă (concepută pentru păstrarea vinurilor) cu bolţi masive, compartimentată în partea dinspre piaţă, potrivit încăperilor de la parter. De-a lungul vremii clădirea poartă mai multe denumiri: "Podul Bătuşilor", "Casa Negustorilor" sau "Casa Hirscher".
"Poduri" erau denumite centrele de vânzare a produselor, mai ales a celor realizate de cizmari şi cojocari; iar pentru că aici îşi desfăşurau mărfurile în mare parte bătuşii (pantofarii), clădirea a primit numele de "Podul Bătuşilor".
Renumele de care s-a bucurat clădirea de-a lungul timpului reflectă puternicul rol comercial al Braşovului, care a beneficiat din timpuri vechi de importante privilegii acordate de voievozii Ţării Româneşti şi Moldovei. Încă din iunie 1364 Braşovul beneficiază de dreptul de târg, aici desfăşurându-se două târguri anuale frecventate de peste 300.000 de oameni. O statistică din 1788 arată că la Braşov fiinţau 43 de bresle şi 1.227 de ateliere.
Odată cu slăbirea şi mai ales cu dispariţia breslelor, "Podul Bătuşilor" îşi încheie destinaţia sa tradiţională.
Transformarea acestui monument istoric în complex de alimentaţie publică a început în anul 1960 şi s-a încheiat în 1963, când clădirea primeşte numele de "Complexul Cerbul Carpatin". Impunătorul complex are în componenţă mai multe săli; astfel: salon restaurant (220 locuri), salon braserie (240 locuri), sala de protocol "Salonul Roşu" (24 locuri), salon "Gaura Dulce" (100 locuri), salon "Burta Cerbului" (80 locuri), cramă (180 locuri), salon "Degustare" (120 locuri), salon "Vinotecă" (80 locuri), bar de zi (100 locuri), cofetărie (80 locuri), salon "Bodegă" (20 locuri) şi două terase a câte 120 de locuri fiecare (Grădina de vară şi "Faleza").
Principala atracţie o oferea "Crama Cerbul Carpatin", unde turişti de pe toate meridianele globului degustau vinuri din cele mai renumite podgorii ale ţării şi se delectau cu preparate culinare tradiţionale, în compania unui minunat program folcloric românesc.
Aici în fiecare seară sute de pahare salutau dionisiac: buchetul, densitatea, gustul şi fineţea vinurilor albe şi rubinii de odinioară, din vestitele podgorii româneşti (Murfatlar, Târnave, Huşi, Segarcea, Recaş, Dealu Mare, Pietroasele) în compania savuroaselor specialităţi culinare tradiţionale (fleică, frigărui, mititei, tochitură, bulz). Admiratori ai folclorului românesc aveau prilejul să aplaude: "Hora", "Sârba", "Căluşarul", "Haţegana", "Brâul", Învârtita" sau "Muiereasca"; doar câteva din jocurile şi datinile ancestrale; manifestări de o autentică ţinută artistică în dans şi costumaţie, transmise din generaţie în generaţie, ce incitau privirea şi fermecau sufletul. Orchestra, dansul, buna-dispoziţie făceau o ambianţă caldă în microuniversul elegant şi discret pe care la oferit până deunăzi "Crama Cerbul Carpatin".
Astăzi în vechiul şi impunătorul edificiu aflat în centrul istoric al Braşovului mai funcţionează doar câteva unităţi particulare de turism (agenţii, restaurante).
Clădirea se află pe noua listă a monumentelor istorice din România (Cod LMI: BV-II-m-A-11573).
 |
| Casa Negustorilor din Braşov (vezi sursă) |
Stâlpii de piatră amintind stilul Renascentist, arcadele de la parter şi cele de la etaj, acoperişul abrupt coborât până la limita superioară a zidurilor şi intrarea arcuită păstrată în forma iniţială, dau clădirii un aspect arhitectonic deosebit. La subsol se află o pivniţă spaţioasă (concepută pentru păstrarea vinurilor) cu bolţi masive, compartimentată în partea dinspre piaţă, potrivit încăperilor de la parter. De-a lungul vremii clădirea poartă mai multe denumiri: "Podul Bătuşilor", "Casa Negustorilor" sau "Casa Hirscher".
"Poduri" erau denumite centrele de vânzare a produselor, mai ales a celor realizate de cizmari şi cojocari; iar pentru că aici îşi desfăşurau mărfurile în mare parte bătuşii (pantofarii), clădirea a primit numele de "Podul Bătuşilor".
Renumele de care s-a bucurat clădirea de-a lungul timpului reflectă puternicul rol comercial al Braşovului, care a beneficiat din timpuri vechi de importante privilegii acordate de voievozii Ţării Româneşti şi Moldovei. Încă din iunie 1364 Braşovul beneficiază de dreptul de târg, aici desfăşurându-se două târguri anuale frecventate de peste 300.000 de oameni. O statistică din 1788 arată că la Braşov fiinţau 43 de bresle şi 1.227 de ateliere.
Odată cu slăbirea şi mai ales cu dispariţia breslelor, "Podul Bătuşilor" îşi încheie destinaţia sa tradiţională.
Transformarea acestui monument istoric în complex de alimentaţie publică a început în anul 1960 şi s-a încheiat în 1963, când clădirea primeşte numele de "Complexul Cerbul Carpatin". Impunătorul complex are în componenţă mai multe săli; astfel: salon restaurant (220 locuri), salon braserie (240 locuri), sala de protocol "Salonul Roşu" (24 locuri), salon "Gaura Dulce" (100 locuri), salon "Burta Cerbului" (80 locuri), cramă (180 locuri), salon "Degustare" (120 locuri), salon "Vinotecă" (80 locuri), bar de zi (100 locuri), cofetărie (80 locuri), salon "Bodegă" (20 locuri) şi două terase a câte 120 de locuri fiecare (Grădina de vară şi "Faleza").
Principala atracţie o oferea "Crama Cerbul Carpatin", unde turişti de pe toate meridianele globului degustau vinuri din cele mai renumite podgorii ale ţării şi se delectau cu preparate culinare tradiţionale, în compania unui minunat program folcloric românesc.
 |
| Crama "Cerbul Carpatin" (vezi sursă) |
Aici în fiecare seară sute de pahare salutau dionisiac: buchetul, densitatea, gustul şi fineţea vinurilor albe şi rubinii de odinioară, din vestitele podgorii româneşti (Murfatlar, Târnave, Huşi, Segarcea, Recaş, Dealu Mare, Pietroasele) în compania savuroaselor specialităţi culinare tradiţionale (fleică, frigărui, mititei, tochitură, bulz). Admiratori ai folclorului românesc aveau prilejul să aplaude: "Hora", "Sârba", "Căluşarul", "Haţegana", "Brâul", Învârtita" sau "Muiereasca"; doar câteva din jocurile şi datinile ancestrale; manifestări de o autentică ţinută artistică în dans şi costumaţie, transmise din generaţie în generaţie, ce incitau privirea şi fermecau sufletul. Orchestra, dansul, buna-dispoziţie făceau o ambianţă caldă în microuniversul elegant şi discret pe care la oferit până deunăzi "Crama Cerbul Carpatin".
Astăzi în vechiul şi impunătorul edificiu aflat în centrul istoric al Braşovului mai funcţionează doar câteva unităţi particulare de turism (agenţii, restaurante).
Clădirea se află pe noua listă a monumentelor istorice din România (Cod LMI: BV-II-m-A-11573).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu