Mănăstirea Prislop (monument istoric) este un așezământ monahal aflat în județul Hunedoara, în apropierea satului Silvașu de Sus. Mănăstirea poartă hramul „Sfântul Ioan Evanghelistul”. Locul este considerat a fi unul din cele mai importante obiective turistice relegioase din țară, aici desfășurându-se zilnic un intens pelerinaj, în special la mormântul părintelui Arsenie Boca
Mănăstirea a fost ctitorită între anii 1399-1405 de către ”Sfântul Nicodim”, cel care a copiat un Tetraevangheliar slavon, primul manuscris (datat) aflat pe teritoriul României. Al doilea ctitor (când mănăstirea ajunge aproape o ruină) a fost Domnița Zamfira (fiica lui Moise Voievod din Țara Românească), care între anii 1560-1580 împodobește lăcașul de rugăciune cu o frescă nouă și dăruiește mănăstirii numeroase moșii, cărți și veșminte liturgice.
De-a lungul timpului mănăstirea trece prin mai multe etape; astfel: în secolul XVII aici viețuiește ”Sfântul Ioan de la Prislop”, cel care și-a săpat o peșteră în stâncă (Casa Sfântului, loc de pelerinaj), iar în secolul al XVIII-lea aceasta devine mănăstire greco-catolică, atunci când fresca interioară, sub semnătura lui Simion din Pitești, este refăcută. La începutul secolului al XIX-lea era aproape pustie, urmând ca în anul 1948 să fie trecută la ortodocși. În acel an starețul mănăstirii devine părintele Arsenie Boca, iar după ce așezământul s-a transformat în mănăstire de maici, părintele rămâne ca duhovnic până în 1959, atunci când comuniștii desființează mănăstirea, iar părintele este dus forțat la București. După mai bine de 16 ani, în 1975, așezământul adună o mică comunitate de călugărițe, redevenind mănăstire.
Situată în Băile Felix, lângă ștrandul Apollo, Vila DIANA vă oferă plăcerea recreerii
într-un loc liniștit, ambianța și confortul modern petrecerii unei vacanțe reușite. Vă așteptăm cu drag!
 |
| Mănăstirea Prislop |
Mănăstirea a fost ctitorită între anii 1399-1405 de către ”Sfântul Nicodim”, cel care a copiat un Tetraevangheliar slavon, primul manuscris (datat) aflat pe teritoriul României. Al doilea ctitor (când mănăstirea ajunge aproape o ruină) a fost Domnița Zamfira (fiica lui Moise Voievod din Țara Românească), care între anii 1560-1580 împodobește lăcașul de rugăciune cu o frescă nouă și dăruiește mănăstirii numeroase moșii, cărți și veșminte liturgice.
 |
| Biserica „Sf. Ioan Evanghelistul” a mănăstirii |
De-a lungul timpului mănăstirea trece prin mai multe etape; astfel: în secolul XVII aici viețuiește ”Sfântul Ioan de la Prislop”, cel care și-a săpat o peșteră în stâncă (Casa Sfântului, loc de pelerinaj), iar în secolul al XVIII-lea aceasta devine mănăstire greco-catolică, atunci când fresca interioară, sub semnătura lui Simion din Pitești, este refăcută. La începutul secolului al XIX-lea era aproape pustie, urmând ca în anul 1948 să fie trecută la ortodocși. În acel an starețul mănăstirii devine părintele Arsenie Boca, iar după ce așezământul s-a transformat în mănăstire de maici, părintele rămâne ca duhovnic până în 1959, atunci când comuniștii desființează mănăstirea, iar părintele este dus forțat la București. După mai bine de 16 ani, în 1975, așezământul adună o mică comunitate de călugărițe, redevenind mănăstire.
într-un loc liniștit, ambianța și confortul modern petrecerii unei vacanțe reușite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu