într-un loc liniștit, ambianța și confortul modern petrecerii unei vacanțe reușite.
Schitul Cărbuna este un așezământ monahal situat în comuna Vânători-Neamț, într-o pădure de stejari seculari, la 3 km de Mănăstirea Neamț (sub a cărei administrare se află). Conform tradiției orale se spune că schitul a primit numele de ”Cărbuna” deoarece în zona aceasta se obținea mangal dintr-o anumită specie de fag cu proprietăți deosebite, iar tăciunii rezultați aveau calități aparte.
| Schitul Cărbuna |
Schitul poartă hramurile „Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt” și „Sfinții Trei Ierarhi” și a fost reînfiinţat după anul 2000, cu binecuvântarea Prefericitului Patriarh Daniel (atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei). Așezământul are în componență: biserica, paraclisul, trapeza, corpul de chilii, clopotnița și agheazmatarul.
| Intrarea în schit |
În timpul celor două războaie mondiale, aici, pe câmpul de luptă, mii de ostași români și-au jertfit viața pentru apărarea Cetății Neamțului. Astăzi schitul Cărbuna a devenit un loc de pelerinaj, rugăciune și pomenire a eroilor neamului.
Muzeul Vivant se află în partea central-nordică a județului Neamț, la aproximativ 200 m. față de Mănăstirea Agapia și la cca. 1,5 km. față de Schitul Agapia Veche. Acesta a fost amenajat într-o fostă casă monahală ce datează încă din secolul al XVIII-lea.
| Muzeul Vivant |
Complexul muzeal cuprinde chilii şi camere gospodăreşti, unde, ani de-a rândul, în credință și rugăciune au viețuit maicile de la Agapia. Încăperile adăpostesc obiecte vechi de mobilier, ștergare, broderii, candele, icoane și cărţi de rugăciuni, obiecte de îmbrăcăminte, covoare țesute manual și o bucătărie modestă.
| Atelierele meșteșugărești |
În componența Vivant-ului se mai află și o chilie modestă a părintelui, dar și una a ucenicului; odaie în care se prepara și mâncarea. Câteva ateliere de meşteşuguri tradiţionale românești; printre care: unul de ţesut și altul de olărit, dar și o brutărie; întregesc ansamblul muzeal.
Schitul Agapia Veche este un așezământ monahal aflat la aproximativ doi kilometri de Mănăstirea Agapia, în județul Neamț. Conform tradiției orale, începuturile vieții monahale de pe aceste locuri datează din cea de-a doua jumătate a secolului al XIV-lea.
| Biserica schitului Agapia Veche |
Biserica schitului este o construcţie din lemn, pe fundaţie de piatră, ridicată în formă de cruce; cu altar, naos, pronaos şi pridvor închis. Biserica este tencuită în interior şi pictată, iar exteriorul este căptuşit cu draniţă.
Schitul Pocrov se află la aproximativ 4 km sud-vest de Mănăstirea Neamț, la poalele masivului „Chiriacu” din munții Neamțului. Acesta a fost întemeiat la începutul secolului al XVIII-lea de Pahomie Penciu, un ardelean din județul Bistriţa-Năsăud.
| Biserica ”Adormirea Maicii Domnului” a schitului Pocrov |
În 1702-1704, fiind stareţ al mănăstirii Neamţ, Pahomie pleacă pentru cercetare duhovnicească în Ucraina. Odată întors de la Kiev, se stabilește într-o poiana de sub muntele Chiriacu, azi Poiana Pahomie unde a locuit într-o colibă. Ales arhiereu la 18 ianuarie 1707, se retrage de la Episcopia Romanului şi revine la Mănăstirea Neamţ. Din Mănăstirea Neamţ, se reîntoarce în Poiana Chiriacu și împreună cu ucenicii Sofronie, Mardare, Lazăr, Dosoftei şi Ioanichie, construiesc o mică bisericuță pe care o sfinţesc la 15 august 1714, dându-i hramul ”Adormirea Maicii Domnului”. Lăcașul de rugăciune este inclus pe lista monumentelor istorice nemțene.
Schitul Vovidenia este un un așezământ ortodox de călugări, situat pe teritoriul administrativ al comunei Vânători-Neamț, în apropiere de Mănăstirea Neamț. Acesta datează din secolul al XVII-lea și aparține Patrimoniului cultural creștin al României.
| Schitul Vovidenia (imagine de ansamblu) |
Schitul Vovidenia a fost ctitorit de către părintele Ioanichie (episcop al Romanului) pe locul vechiului schit "Slătiorul", cu hramul "Sfântul Ierarh Spiridon". La Vovidenia au viețuit mai mulţi ierarhi, călugări vestiţi şi oameni de cultură atraşi de frumuseţea locului; printre care și Mitropolitul Visarion Puiu. Acesta a ridicat în apropierea schitului (în 1937) o casă arhierească (azi Casa Memorială „Mihail Sadoveanu”) împrejmuită de o grădină unde şi-a pregătit din timp şi o piatră funerară; fapt care dovedește că aici ar fi vrut să rămână pentru totdeauna, din nefericire vremurile aveau să se împotivească. Visarion Puiu, refugiat în 1944 în Occident, condamnat în 1946 la moarte în contumacie de Tribunalul Poporului din București, excomunicat de Sfântul Sinod al BOR în 1950 (reabilitat post mortem de același for pe 25 septembrie 1990), se stinge din viață pe 10 august 1964 și este înmormântat la Viels-Maisons, în Franța.
| Biserica de piatră a schitului Vovidenia |
Între anii 1849 -1857, pe locul vechiului lăcaș de rugăciune al schitului, se ridică actuala biserică de piatră. Aceasta a fost ctitorită de către Neonil, starețul de atunci al Mănăstirii Neamț și de ieroschimonahii Iosif și Ghenadie, viețuitori ai Vovideniei din acele timpuri. Actuala biserică păstrază de la vechea construcție catapeteasma și amvonul, precum și câteva icoane vechi, vase şi obiecte bisericești argintate. Edificiul arhitectural se află pe lista monumentelor istorice nemțene.
| Mănăstirea Petru Vodă |
| Biserica ”Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil” |
| Biserica veche cu hramul „Nașterea Maicii Domnulul” |
| Biserica nouă cu hramul „Acoperământul Maicii Domnulul” |
| Mănăstirea Secu, județul Neamț |
| Biserica „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” a Mănăstirii Secu |
| Biserica ”Înălțarea Domnului” a Mănăstirii Neamț |
| Biserica "Nașterea Maicii Domnului" a Mănăstirii Sihăstria |
| Biserica „Sf. Voievozi” a Mănăstirii Agapia |
| Casa memorială Alexandru Vlahuță de la Agapia |
| Biserica "Adormirea Maicii Domnului" a mănăstirii Văratec |